ISTORIA VINULUI II

ISTORIA VINULUI II

Cea mai veche cramă descoperită de arheologi se află în complexul de peșteri Areni-1 din Vayots Dzor, Armenia. Situl descoperit aici datează din anul 4100 î.Hr. și conținea o presă de vin, vase pentru fermentație, borcane și cupe. Tot aici s-au găsit semințe de Vitis vinifera. O tehnologie complexă a cărei concluzie nu poate fi decât că producția de vin e cu mult mai veche decât perioada 4100 î.Hr.

  “Acest sit ne oferă o nouă perspectivă și este cea mai veche dovadă a producție de vinuri documentată", spune pentru National Geographic arheologul Gregory Areshian de la Universitatea California din Los Angeles.

 Vinul a jucat un rol important și în Egiptul Antic (faraonii erau înmormântați cu sticle de vin lângă ei) și a cărui poveste apare constant descrisă pe pereții mormintelor. Astfel, arheologii au aflat că în Delta Nilului, în anul c. 3000 î.Hr. exista o adevărată industriție de vinificație. Vinul produs era mai ales roșu pentru că semăna cu sângele.

 Teritoriul Libanului de azi este un alt sit unde au fost descoperite dovezi timpurii ale producției de vin. Grecii au fost cei care au popularizat băutura, pe care o exportau la scară largă. Ei au introdus vița-de-vie și arta vinului în multe dintre coloniile lor, pe teritoriile de azi ale Italiei, sudului Franței sau ale Spaniei. Imperiul Roman a avut și el un impact imens asupra dezvoltării viticulturii și enologiei. Vinul era o parte importantă din viața romanilor, iar poeții vremii îl pomeneau mai mereu în scrierile lor. Cea mai veche sticlă cu vin a fost descoperită în mormântului unui nobil roman, aproape de orașul Speyer, din Germania. Specialiștii cred ca vinul a fost obținut din struguri cultivați în timpul ocupației romane.

 În perioada Evului Mediu, călugării benedectini și cistercieni erau mari producători de vin în Franța și Germania, iar mai apoi, conchistadorii spanioli au dus pe teritoriul Mexicului de azi soiuri europene de struguri pentru că era nevoie de vin în practicile religioase. Producția și consumul de vin au crescut odată cu expansiunea europenilor pe alte continente și s-au dezvoltat odată cu noile tehnologii de prelucrare a strugurilor.

Pe parcursul epidemiei de filoxeră din Europa de la sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a constatat că vița-de-vie americană nativă este imună la acest dăunător minuscul. Așa au apărut hibrizii și tehnicile de altoire a viței de vie europene la portaltoi american pentru protejarea viilor de dăunători. Practica continuă și în prezent, oriunde este prezentă filoxera.

Nu buchetul subtil al vinului sau post-gustul persistent de violete și zmeură sunt cele care i-au atras mai întâi pe strămoșii noștri. Probabil că ei au fost seduşi de efect.

Având parte de o viață “urâtă, dură și scurtă”, primii oameni care au simțit efectele alcoolului s-au crezut binecuvântaţi cu o avanpremieră a paradisului. Neliniştile le dispăreau, spaimele le scădeau, ideile le veneau mai ușor, îndrăgostiţii deveneau mai iubitori când beau licoarea magicǎ. O vreme se simțeau atotputernici, ba chiar se credeau zei. Apoi, li se făcea rău sau își pierdeau cunoştința și se trezeau cu dureri de cap îngrozitoare. Dar senzatia, atât cât dura, era prea bună pentru a-i împiedica s-o ia de la capǎt - iar mahmureala, au constatat,era doar o boalǎ trecătoare. Dacǎ beai mai încet, puteai să te bucuri de beneficii fǎrǎ a suporta neplǎcerile.

Vinul a prilejuit prima experientǎ alcoolicǎ doar pentru o minoritate privilegiatǎ a omenirii. Pentru marea majoritate a fost berea. Cele mai multe oraşe timpurii au apǎrut în regiunile producǎtoare de grâne, nu de struguri,din Orientul Apropiat: Mesopotamia şi Egipt. Deşi vechii egipteni au făcut eforturi uriaşe pentru a face un vin bun, numai o minoritate s-a bucurat de el.

Dar vinul a fost întotdeauna alegerea celor privilegiaţi. Mesopotamia importa ceea ce nu putea produce ea însǎşi. De ce? Un răspuns simplu și cinic e acela că vinul este,de obicei, mai tare decât berea. De asemenea, rezista mai mult şi (uneori) devenea mai bun cu timpul. Nu putem afirma categoric cǎ era întotdeauna mai bun la gust. Tot ce putem spune cu certitudine este cǎ era mult mai apreciat.

Alte alimente si bǎuturi modificau stǎrile mentale (si corporale). Oamenii primitivi erau foarte atenţi la otrǎvuri.

Dar, spiritul din vin, misterios precum vântul, era un spirit bun, cu adevărat divin. Vinul, au constatat ei, era mult mai puternic și mai valoros decât berea și se deosebea de drogurile halucinogene. Istoria lui pivoteazǎ în jurul acestei valori.

Ce este vinul și care-i sunt efectele? Ce i-a fǎcut pe oamenii din cele mai strǎvechi timpuri sǎ deosebească vinurile așa cum n-au făcut cu nicio altă mâncare sau băutură? De ce are vinul o istorie care include drame şi politică, religii și războaie? Şi de ce, spre exasperarea tinerilor aflaţi la primele întâlniri, trebuie sǎ fie de atâtea feluri? Numai istoria ne poate răspunde.

Definiția politicoasă, convențională a vinului sună aşa: “suc fǎcut din struguri proaspeţi și fermentat natural”.O alta, mai științifică, susține că vinul e o soluție apoasǎ de etanol cu un conținut mai mare sau mai mic de zaharuri, acizi, esteri, acetaţi, lactaţi și alte substante care există în sucul de struguri sau care derivă din el prin fermentare. Etanolul e cel care provoacă efectul cunoscut. Ce este etanolul? O formă de alcool care ia naștere prin actiunea drojdiilor asupra zahărului în cazul de faţă, zahǎrul din struguri.

Etanolul a fost descris științific ca fiind depresiv, un termen derutant deoarece depresia e ultimul lucru pe care-l provoacă. Sistemul nervos central e cel pe care-l deprimă (“inhibă” e un termen mai clar). Efectul este sedarea, eliminarea inhibitiilor, ameliorarea durerii. Starea de bine provocată poate fi iluzorie, dar nu vine odată cu vinul: el doar îți lasă sentimentele naturale sǎ se manifeste în voie.

  Vinul a fost dintotdeana mai mult decât un simplu suc de struguri fermentat si mai mult decât o simplă băuturǎ alcoolica. Semnificatia gustului dezvāluie existenta în vin a unor proprietāti considerate divine.

Ceea ce e adevǎrat despre vin e adevārat şi despre alte băuturi alcoolice - până la un punct. Etanolul este principalul element activ al tuturor. Totuși, efectele sale sunt semnificativ modificate de alte componente – cu alte cuvinte, diferențele dintre vin şi bere sau dintre vin şi spirtoasele distilate. Până acum, puține lucruri concludente despre aceste diferente au fost descoperite prin experiențe științifice. Mă refer aici la cantități minuscule de substanțe al căror efect exact e greu de monitorizat din cauza complexității reacțiilor umane. Însă multe dintre aspectele cu adevărat concludente s-au acumulat în urma mai multor secole de consum.

Surse: Wikipedia, National Geographic, Proceedings of the National Academy of Sciences, Hugh Johnson

 Realizat de: Jurnalist Victor Rădulescu